Cum decurge prima ședință?
Pentru multe persoane, primul pas către psihoterapie este și unul dintre cele mai dificile. Uneori, începerea unui proces terapeutic este amânată tocmai pentru că nu știi foarte bine ce se va întâmpla în cabinet sau în cadrul unei întâlniri online. Pot apărea îndoieli, rușine, teamă de a fi judecat, criticat, acuzat sau neînțeles, teama că problemele tale vor părea prea mici ori, dimpotrivă, prea complicate, că nu vei ști ce să spui, că vei spune „prea mult”.
Ceea ce este important să știi înainte de a face pasul către terapie este că aici nu vii pentru a fi judecat, ci pentru a fi înțeles. În spațiul terapeutic poți vorbi despre tine așa cum ești, cu dificultățile, greșelile, temerile, contradicțiile și vulnerabilitățile tale, fără să fie nevoie să demonstrezi că ești „suficient de bun” sau că ai făcut întotdeauna alegerile potrivite.
Acceptarea persoanei este una dintre condițiile fundamentale ale relației terapeutice. Chiar și atunci când există comportamente care au rănit, au produs conflicte sau au avut consecințe dificile, scopul terapiei nu este acela de a condamna omul, ci de a înțelege ce se află în spatele acelor comportamente: ce experiențe, nevoi, frici, credințe sau mecanisme psihologice au contribuit la apariția și menținerea lor.
Asta nu înseamnă că orice comportament este justificat, ci că schimbarea devine mai posibilă atunci când putem privi cu sinceritate ceea ce s-a întâmplat, fără rușinare și fără etichetare. De aceea, dacă te gândești de ceva timp să începi terapia, dar te opresc teama, rușinea sau nesiguranța, te încurajez să îți dai voie să faci acest pas. Nu trebuie să știi dinainte ce să spui și nici să ai toate lucrurile lămurite. Este suficient să vii așa cum ești.
Prima întâlnire este în principal una de cunoaștere și evaluare. Vom porni de la ceea ce te-a determinat să cauți sprijin și vom încerca să înțelegem dificultatea în contextul vieții tale: când a apărut, cum se manifestă, în ce situații devine mai intensă, cum te afectează și ce factori contribuie la menținerea ei.
Pot fi discutate și experiențe importante din trecut, relații semnificative, modalitățile prin care ai încercat până acum să faci față și așteptările pe care le ai de la terapie.
Nu este necesar ca toate lucrurile importante din viața ta să fie povestite într-o singură întâlnire. Înțelegerea se construiește treptat.
Cât durează o ședință?
O ședință individuală de psihoterapie durează, de regulă, aproximativ 50 de minute, iar o ședință de psihoterapie de cuplu, 90 de minute. Durata oferă suficient timp pentru explorarea unei teme importante, dar și pentru încheierea întâlnirii într-un mod care să permită sintetizarea celor discutate.
Cât costă o ședință de psihoterapie
Ședința individuală : 200 lei
Ședința de cuplu/familie: 250 lei
Este confidențial ceea ce discutăm în terapie?
Da. Confidențialitatea este unul dintre principiile fundamentale ale relației terapeutice. Informațiile discutate în ședințe nu sunt comunicate altor persoane fără acordul clientului.
Există însă anumite situații excepționale, prevăzute de cadrul legal și deontologic, în care confidențialitatea poate avea limite, de exemplu atunci când există un risc grav pentru siguranța persoanei sau a altcuiva. Aceste situații și limitele confidențialității sunt explicate și menționate în contractul de prestări servicii încheiat între terapeut și client la începutul colaborării.
Cum îmi dau seama că am nevoie de terapie?
Este indicat să nu aștepți până ajungi într-un moment de criză pentru a apela la psihoterapie. Un posibil semn că ai nevoie să discuți cu un specialist este faptul că o dificultate persistă, se repetă sau începe să îți afecteze relațiile, activitatea profesională, somnul, starea emoțională ori felul în care te raportezi la tine.
Poate exista și situația în care, din exterior, viața pare să funcționeze, dar în interior simți că ceva nu este în regulă: te simți blocat(ă), copleșit(ă), nemulțumit(ă), fără direcție sau observi că repeți aceleași reacții și tipare fără să reușești să le schimbi.
Nu este necesar să știi de la început exact care este problema sau să ai un diagnostic. Uneori, primul motiv pentru a începe terapia este tocmai dorința de a înțelege mai bine ceea ce ți se întâmplă.
Cu ce probleme pot veni la terapie?
Poți solicita sprijin pentru dificultăți precum anxietate, atacuri de panică, depresie sau tristețe persistentă, stres și suprasolicitare, dificultăți de adaptare, pierderi și doliu, experiențe traumatice, dificultăți relaționale, stimă de sine scăzută, perfecționism, autocritică, rușine, vinovăție, frică de eșec sau nevoia excesivă de aprobare.
Terapia poate aborda și dificultăți legate de atașament, frica de abandon, dependență emoțională, dificultatea de a pune limite, relația cu părinții, tipare relaționale repetitive, probleme de autonomie, identitate sau sens personal.
Nu este necesar ca dificultatea ta să se încadreze perfect într-o categorie. Ceea ce contează este felul în care aceasta îți influențează viața.
Cât durează psihoterapia?
Numărul întâlnirilor depinde de natura și complexitatea dificultăților, de cât timp sunt prezente, de obiectivele stabilite și de felul în care evoluează procesul terapeutic. Nu există un număr de ședințe potrivit pentru toate persoanele.
O problemă apărută recent și bine delimitată poate necesita un proces mai scurt, în timp ce dificultățile vechi, tiparele relaționale repetitive sau experiențele traumatice complexe pot presupune o perioadă mai îndelungată de lucru.
De aceea, nu stabilesc de la prima întâlnire un număr fix de ședințe. Ne uităm pe parcurs la evoluție, la obiectivele atinse și la ceea ce mai este important de lucrat.
Cât de des au loc ședințele?
Ședințele de psihoterapie sunt indicate, de regulă, o dată pe săptămână, mai ales la începutul procesului, pentru a păstra continuitatea și ritmul lucrului terapeutic.
Frecvența poate fi însă ajustată în funcție de nevoile persoanei, de natura dificultăților, de etapa terapiei, dar și de posibilitățile de timp sau financiare ale clientului.
Astfel, în anumite situații, întâlnirile pot avea loc și la două săptămâni, iar frecvența poate fi modificată pe parcurs, de comun acord.
Trebuie să vorbesc despre lucruri pe care nu sunt pregătit(ă) să le discut?
Nu. Faptul că un subiect este important nu înseamnă că trebuie abordat imediat.
Unele experiențe, mai ales cele dureroase sau traumatice, au nevoie de timp și de suficientă siguranță emoțională pentru a putea fi explorate. Rolul terapiei nu este de a forța dezvăluirea, ci de a crea condițiile în care persoana să poată aborda treptat ceea ce este important pentru ea.
Voi primi teme sau exerciții între ședințe?
Uneori da, alteori nu. În funcție de problemă și de ceea ce lucrăm, pot fi utile exerciții de observație, jurnale, fișe de lucru, tehnici de relaxare, monitorizarea unor gânduri sau emoții ori experimentarea unor comportamente noi de a răspunde situațiilor din viața de zi cu zi.
Aceste exerciții au rolul de a consolida ceea ce s-a înțeles și exersat în cabinet și de a facilita aplicarea treptată, în viața de zi cu zi, a unor comportamente și modalități noi de interacțiune.
Exercițiile sunt adaptate persoanei și scopului terapeutic, nu sunt „teme pentru acasă” în sensul unei obligații școlare.
Cum stabilim ce vom lucra în terapie?
Direcția terapiei se construiește împreună.
Pornim de la ceea ce te aduce în terapie și încercăm să identificăm dificultățile care îți produc cea mai mare suferință sau care au cel mai mare impact asupra vieții tale. Pe măsură ce înțelegem mai bine problema, pot deveni vizibile și alte aspecte importante.
Obiectivele pot fi, de asemenea, revizuite pe parcurs, pentru că ceea ce pare problema principală la început se poate dovedi uneori doar o parte dintr-o dificultate mai complexă.
Cum îmi dau seama dacă terapia mă ajută și ce fac dacă simt că nu mi se potrivește?
Progresul în terapie nu înseamnă întotdeauna dispariția rapidă a unui simptom. Poate însemna că începi să te înțelegi mai bine, să observi mai repede anumite tipare, să reacționezi diferit în situații în care înainte te simțeai blocat(ă), să îți reglezi mai bine emoțiile sau să faci alegeri mai apropiate de ceea ce îți dorești.
De aceea este util să revenim periodic la obiectivele stabilite și să vedem ce s-a schimbat și ce continuă să fie dificil.
În același timp, este important să poți spune dacă ceva din terapie nu îți este de folos, dacă nu ai înțeles o intervenție, dacă te-ai simțit incomod sau dacă simți că direcția în care lucrăm nu este potrivită pentru tine. Feedbackul clientului poate conduce la ajustarea modului de lucru.
Și relația terapeutică face parte din terapie; ceea ce se întâmplă în ea poate fi discutat.
