Anxietatea este una dintre cele mai frecvente forme de suferință emoțională. Uneori apare ca o neliniște difuză, alteori ca o teamă intensă, ca o presiune în piept, un nod în gât, palpitații, gânduri repetitive sau senzația că „se va întâmpla ceva rău”. Pentru unele persoane, anxietatea apare în situații sociale. Pentru altele, în relații, la locul de muncă, în fața unor decizii sau în momente în care simt că pierd controlul.
Într-o anumită măsură, anxietatea este firească. Ea face parte din sistemul nostru de protecție. Ne ajută să anticipăm pericole, să fim atenți, să ne pregătim, să reacționăm. Problema apare atunci când această stare de alertă devine prea intensă, prea frecventă sau rămâne activă chiar și atunci când pericolul nu este prezent în mod real.
Cu alte cuvinte, anxietatea nu înseamnă slăbiciune. De multe ori, înseamnă că mintea și corpul încearcă să te protejeze, dar folosesc o alarmă prea sensibilă.
Cum se simte anxietatea în corp
Anxietatea nu este doar „în minte”. Ea se simte și în corp. Unele persoane descriu palpitații, respirație dificilă, apăsare în piept, tensiune musculară, tremur, transpirații, amețeală, greață, disconfort abdominal sau senzația că nu se pot relaxa.
Corpul intră într-o stare de pregătire pentru pericol. Sistemul nervos se activează, respirația se modifică, mușchii se tensionează, atenția se îngustează și începe să caute semne de amenințare. De aceea, o persoană anxioasă poate simți că „știe” că ceva rău urmează să se întâmple, chiar dacă rațional nu poate identifica un pericol concret.
În atacul de panică, această activare devine foarte intensă. Persoana poate avea senzația că moare, că leșină, că face infarct sau că pierde controlul. Deși atacul de panică este extrem de neplăcut, el nu este un semn de nebunie și nu înseamnă că persoana este slabă. Este o reacție puternică a corpului, interpretată adesea catastrofic.
Cum se manifestă anxietatea în gânduri
Anxietatea vine adesea cu multe întrebări de tipul:
„Dacă se întâmplă ceva rău?”
„Dacă nu fac față?”
„Dacă mă fac de rușine?”
„Dacă ceilalți mă judecă?”
„Dacă pierd controlul?”
„Dacă nu iau decizia corectă?”
Mintea anxioasă încearcă să prevină suferința prin anticipare. Problema este că, uneori, ajunge să confunde pregătirea cu controlul. Cu cât persoana se gândește mai mult la toate scenariile posibile, cu atât poate simți mai multă neliniște.
În anxietatea generalizată, îngrijorarea poate deveni aproape continuă. Persoana sare de la o problemă la alta: sănătate, bani, familie, muncă, copii, viitor. Chiar și atunci când o situație se rezolvă, mintea găsește rapid alta. Nu pentru că persoana „vrea să gândească negativ”, ci pentru că sistemul ei intern încearcă să obțină siguranță.
Comportamentele care mențin anxietatea
Când anxietatea este intensă, este firesc ca omul să caute ușurare. Poate evita anumite locuri, persoane sau situații. Poate cere reasigurări. Poate amâna decizii. Poate verifica excesiv. Poate încerca să controleze totul sau, dimpotrivă, să se retragă.
Pe termen scurt, evitarea aduce liniște. Pe termen lung, însă, îi transmite creierului mesajul că situația evitată este cu adevărat periculoasă. Astfel, anxietatea se poate întări.
De exemplu, dacă evit să vorbesc într-un grup pentru că mă tem că voi fi judecat, pe moment mă simt mai bine. Dar, în timp, frica de a vorbi în grup poate deveni și mai mare. Creierul nu mai are ocazia să învețe că pot tolera emoția, că pot greși și totuși pot rămâne în siguranță.
Tipuri frecvente de anxietate
Anxietatea poate lua mai multe forme. Uneori apare ca atac de panică sau frică de a ieși în anumite locuri. Alteori apare ca îngrijorare excesivă, frică de evaluare socială, fobii specifice, gânduri obsesive sau reacții de teamă după experiențe traumatice. Manualul lui Leahy, Holland și McGinn include planuri de tratament pentru mai multe dificultăți din această zonă: tulburarea de panică și agorafobia, anxietatea generalizată, anxietatea socială, stresul posttraumatic, fobiile specifice și tulburarea obsesiv-compulsivă.
Dincolo de etichete, important este să înțelegem cum funcționează anxietatea pentru fiecare persoană: ce o declanșează, ce gânduri apar, ce simte corpul, ce comportamente se repetă și ce nevoie emoțională se află dedesubt.
De unde poate veni anxietatea
Anxietatea poate avea cauze diferite. Uneori apare după perioade lungi de stres. Alteori este legată de experiențe de viață dificile, de relații nesigure, de presiune, perfecționism, traumă, pierderi, critică, instabilitate sau lipsa unui sentiment profund de siguranță.
Pentru unii oameni, anxietatea apare în jurul performanței: „Trebuie să fac totul perfect.” Pentru alții, în relații: „Dacă mă respinge?”, „Dacă mă părăsește?”, „Dacă nu sunt suficient?” Uneori, anxietatea este legată de corp: orice senzație fizică este interpretată ca semn al unei boli grave. Alteori, este legată de viitor, de incertitudine și de nevoia de control.
În terapie, anxietatea nu este privită doar ca un simptom care trebuie „oprit”, ci ca un mesaj care merită înțeles. Ce încearcă să protejeze? Ce pericol anticipează? Ce experiențe au învățat persoana că nu este în siguranță?
Cum ajută psihoterapia
Psihoterapia poate ajuta persoana să înțeleagă mecanismul anxietății și să își recâștige treptat sentimentul de control interior. În terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, se lucrează cu identificarea gândurilor automate, cu verificarea interpretărilor catastrofice, cu reducerea evitării și cu expunerea treptată la situațiile anxiogene. În planurile de tratament pentru anxietate sunt incluse frecvent evaluarea simptomelor, stabilirea obiectivelor, monitorizarea anxietății, lucrul cu îngrijorarea, restructurarea cognitivă și intervențiile comportamentale.
Dar terapia nu înseamnă doar tehnici. Înseamnă și un spațiu în care persoana poate vorbi despre fricile sale fără să fie judecată. Un spațiu în care corpul, emoțiile și gândurile sunt ascultate împreună. Un spațiu în care anxietatea nu este tratată ca un dușman, ci ca o parte din om care a încercat, poate prea mult timp, să îl țină în siguranță.
În timp, persoana poate învăța să observe anxietatea fără să fie condusă de ea. Poate învăța să respire, să se ancoreze, să își pună întrebări mai realiste, să tolereze incertitudinea, să reducă evitarea și să se apropie din nou de viața pe care o dorește.
Când este bine să ceri ajutor
Poate fi util să ceri ajutor atunci când anxietatea îți afectează somnul, relațiile, munca, sănătatea, libertatea de mișcare sau capacitatea de a lua decizii. De asemenea, merită să ceri sprijin atunci când simți că ești mereu în alertă, când eviți tot mai multe situații sau când corpul tău pare să reacționeze ca și cum ar fi în pericol, deși o parte din tine știe că nu este.
Anxietatea se poate trata. Nu trebuie să rămâi singur cu ea și nu trebuie să o învingi prin forță. Uneori, primul pas nu este să scapi de anxietate, ci să începi să o înțelegi.
Poate că nu este „ceva în neregulă cu tine”. Poate că există o parte din tine care a învățat să fie mereu pregătită pentru pericol. Iar în terapie, această parte poate fi ascultată, înțeleasă și ajutată să se simtă, treptat, mai în siguranță.
Bibliografie
Leahy, R. L., Holland, S. J. F., & McGinn, L. K. (2017). Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate — ediția a doua. Cluj-Napoca: Editura ASCR. Volumul include planuri de tratament, fișe de evaluare și intervenții pentru tulburarea de panică, agorafobie, anxietate generalizată, anxietate socială, stres posttraumatic, fobii specifice și tulburare obsesiv-compulsivă.
Postel, J. coord. (1998). Dicționar de psihiatrie și psihopatologie clinică. București: Univers Enciclopedic.
Beck, J. S. (2011/ediții ulterioare). Cognitive Behavior Therapy: Basics and Beyond. New York: Guilford Press.
Clark, D. A., & Beck, A. T. (2010). Cognitive Therapy of Anxiety Disorders: Science and Practice. New York: Guilford Press.
American Psychiatric Association. (2013/2022). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders — DSM-5 / DSM-5-TR. Washington, DC: American Psychiatric Publishing.
World Health Organization. (2019/2022). International Classification of Diseases 11th Revision — ICD-11. Geneva: World Health Organization.
Lasă un comentariu